Istoricul cetății Callatis – Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia

Callatis a fost desemnat de izvoarele literare (Scylas din Cariadna, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Ptolemeu, Arian) ca polis şi se dovedeşte a fi unul din cele mai vechi oraşe ale ţarii.

Aflăm de la Pliniu cel Bătrân că primul nume al aşezării ar fi fost Cervatis sau Acervatis, dar cercetări mai recente au arătat că numele indică mai degrabă un hidronim, care marca probabil una din limitele teritoriului callatian.

Date despre întemeierea cetăţii ni le oferă un geograf din sec.I a.Chr., Pseudo-Skymnos, după care colonia ar fi fost întemeiată de locuitorii din Heracleea Pontica ( ea însăşi colonie a Megarei), la porunca unui oracol în vremea când în Macedonia stăpânea regele Amyntas. Faptul că în istoria Macedoniei se cunosc trei regi cu numele de Amyntas (Amyntas I ( 540-498 a.Chr.), Amyntas II (cca.395 a.Chr.), Amyntas III (390-369 a.Chr.) îngreunează datarea exactă a întemeierii Callatidei.

Originea megariană a Callatidei este atestată de majoritatea izvoarelor literare, astfel fiind o colonie doriană, oraşul pare a fi fost încă de la început un centru producător de grâne. Dovezi ale puternicei dezvoltări economice încă de la jumătatea sec. IV a. Chr. sunt emiterea monedelor de aur şi argint, existenţa unei incinte încă de la sfârşitul sec. IV a.Chr, organizarea unui teritoriu agricol – chora, teritoriu protejat de fortificaţii.

În ceea ce priveşte istoria politică a oraşului, el este supus de la sfârşitul sec.IV a.Chr. autoritaţii macedonene, împotriva căreia se rascoală în anii 312-311 a.Chr. şi rezistă unui asediu care s-a întins probabil pe trei ani şi care a început în anii 310-309 a.Chr., după care va fi readusă sub autoritatea diadohului Lysimach. În ceea ce priveşte conflictul nu se cunoaşte data capitulării definitive a oraşului şi nici condiţiile impuse de Lysimach.

În sec. IV a.Chr., cetatea înregistrează o mare dezvoltare economică, social-politică, relevată atât de izvoarele scrise, cât şi de descoperirile arheologice. Oraşul se bucură de un regim democratic după modelul cetăţilor-state din sudul egeean, în special al Megarei. Primele monede, emise de Callatis, erau piese de argint, care aveau pe avers capul lui Herakles, iar pe revers atributele zeitaţii.

În secolele următoare oraşul va emite o serie de monede din bronz, pe aversul cărora erau reprezentate capetele zeităţilor venerate în antica cetate: Dionysos, Apollon, Athena, Hermes, Demetra, etc., iar pe revers atributele caracteristice fiecărei zeitaţi în parte şi numele oraşului scris sub formă prescurtată de KAΛA sau KAΛΛA.

Un alt important eveniment la care a participat în mod direct Callatida se petrece între anii 262-261 a.Chr., este celebrul război pentru Tomis în care se confruntă pe de o parte Callatis, aliată cu Histria şi de cealaltă parte Byzantion.

Referindu-se la acest conflict, istoricii au remarcat starea de slăbiciune a Histriei şi rolul important pe care l-a avut cetatea Callatis. Războiul împotriva Bizanţului, desfăşurat în condţtii necunoscute, s-a sfîrşit prin înfrângerea celor două cetăţi dobrogene. Restabilirea Callatidei din punct de vedere economic este atestată de reteaua legăturilor, pe care de-a lungul sec. IV-II a. Chr continuă să le întreţină nu numai cu cetăţile din Marea Neagra ori din Propontida, dar şi cu porturi şi sanctuare din Grecia si Mediterana Orientală.

Expresia legăturilor economice intense ale oraşului este si numărul mare de amfore şi ştampile amforice descoperite aici. Numărul lor este de ordinul miilor, iar centrele de export sunt diverse: Thasos, Heracleea Pontica, Rhodos, Sinope, Chersonesul Tauric, Cos, etc.

Contactul Callatidei cu Roma are loc în sec. I a.Chr., când legiunile romane, conduse de Marc Lucullus Varro în razboiul împotriva lui Mithridates al VI-lea Eupator, regele Pontului, cuceresc oraşele de pe litoralul dobrogean. Este posibil că în acest conflict Callatis să fi făcut cauză separată, de unde încheierea numai de către callatieni a foedus-ului (tratat de alianţa militară) cu romanii; înţelegerea urma sa fie fixată la Roma în Capitoliu şi la Callatis, în locul cel mai potrivit, templul Concordiei.

Pentru perioada romană, sec. I-III p.Chr. evoluţia oraşului Callatis este cunoscută doar din informaţiile epigrafice şi arheologice. În această perioadă oraşul şi-a păstrat teritoriul agricol, fapt dovedit de descoperirea a cinci fragmente care aparţineau hotărniciei callatiene din epoca lui Traian.

De asemenea, Callatis şi-a păstrat caracterul grecesc şi tradiţia doriană, dovedite de limbă, calendar şi instituţii.

Spre sfârşitul perioadei romane timpurii, mai exact în a doua parte a domniei lui Gallienus, Dobrogea a fost supusă unui puternic atac al goţilor şi herulilor, de pe urma căruia au avut de suferit mai ales cetaţile de pe litoral. A avut de suferit şi Callatisul, nu se ştie cu exactitate dacă populaţia gotică a pătruns în cetate, dar a atacat cartierele extra-muros (din afara zidurilor cetaţii) incendiind întregul sector din partea de sud-vest a cetaţii.

Ultima perioadă a antichităţii, epoca romano-bizantină poartă amprenta creştinismului, astfel că şi la Callatis s-au descoperit mărturii ale acestei religii, devenită de la sf. sec. IV p.Chr. singura religie oficială a Imperiului Roman. În Notitia Episcopatum este mentionată şi la Callatis o episcopie şi după cum se ştie începând cu sec. V p.Chr., în general, creşte rolul episcopatului în administrarea oraşului şi a teritoriului său.

Cetatea Callatis este refacută cu ocazia celor două mari eforturi de reconstrucţie urbanistică şi a frontierelor din timpul lui Dioclţian şi Constantin cel Mare, sfârşitul sec. III p.Chr. şi sec. IV p.Chr, cât şi perioada Anastasius-Justinian, sfârşitul sec. V p.Chr. şi sec. VI p.Chr.

După primele trei decenii ale sec. VII p.Chr. nu se cunosc documente arheologice sau literare care să ateste o vieţuire în continuare la Callatis.

Urme arheologice încep să apară pe teritoriul fostului oraş antic abia din sec. X p.Chr.

Numele vechiului oraş s-a pierdut odată cu ultimele clipiri de viaţă ale cetăţii, fără să fie transmis aşezarii de mai târziu, pe care o cunoaştem acum sub numele de Mangalia.

Primele menţiuni despre o nouă denumire apar abia în sec. XIII a.Chr., într-o hartă din Pisa, unde numele anticei cetăţi este înlocuit cu acela de Pangalia.

Cu două secole mai târziu, călătorul francez Jean Wavrin vorbeşte de un port la Panguala, aflat pe locul coloniei callatiene.

Numele de Mangalia este folosit pentru prima data pe la sfârşitul sec. XVI a.Chr. de către raguzanul Paolo Giorgi.

Călatorul turc Evlia Celebi, care a vizitat Dobrogea pe la jumătatea sec. XVII p.Chr., vorbeşte despre Mangalia ca de unul din cele mai mari porturi din Dobrogea.
De aici înainte numele de Mangalia s-a pastrat până astăzi.